joi, 12 noiembrie 2009

2


Zapada a incetat sa cada cand eu si Alice am ajuns acasa,Alice mai mult dansand decat mergand.
I-am luat mana micuta,care era calda in mana mea,si m-am uitat in jos la fata ei dulce ,ochii inchizandu-i-se,un mic zambet jucandu-i pe buze.Eram din nou surprins la cat de mult ea ma completa,cum ma simteam de implinit si ca fara ea as fi fost un nimeni.
Eram asa recunoscator ca era bine ,ca ea castigase.
Ceva ce nu credeam ca avea sa se intample.
Dar se intamplase-i-am invins pe cei din clanul Volturi;familia si prietenii imi erau salvati.Pentru moment,cel putin.
Dar nici acest gand nu ma putea deprima in acel moment.Totul era bine,totul era perfect,de fapt.M--am uitat la cer si am inspirat adanc.Aerul rec proaspat m-a ajutat sa gandesc mai clar.Desi nu observasem inainte ,toata aceasta fericire si victorioase trairi m-au facut sa ma simt un pic ametit ,ca si cand un drog pusese stapanire pe mine.Dar mi-am dat seama ca acum puteam vedea mai clar,sa ascult toate micile sunete ale padurii albe din jurul nostru.
Intunericul noptii nu conta pentru mine ,puteam vedea perfect in mica raza de lumina care palpaia din lunga zi care trecuse.
Aveam tot ce imi doream exact langa mine.Am mangaiat usor obrazul lui Alice.Lumina stelelor ce se reflecta in ochii ei m-a zapacit.Apoi ea a ras.
,,-Saruta-ma odata ,doar ai de gand sa o faci oricum,,
mi-a zis ea ,vocea ei parand doar o soapta.
-,,Chiar trebuia sa te folosesti de darul tau pentru asta?,,
am intrebat ,maraind.
Probabil ca mi-ar fi dat vreun raspuns inteligent,dar nu aveam sa ii dau sansa da vorbeasca .Si imediat ce mi-am lipit buzele de ale ei,am stiut ca a si uitat ce avea sa-mi raspunda.