3

In saptamanile de dupa confruntarea cu Volturi,totul a revenit la ceea ce era probabil ,,normal,,.Primele saptamani de viata ale lui Renesmee au fost un adevarat stres,toti fiind ingrijorati ca mediul in care crestea nu era unul normal,dar ea parea sa se simta bine.Probabil ca acum avea sase ani la cateva luni de la nastere.Desi fizic arata ca un copil ,parea mai degraba o adolescenta atunci cand vorbeai cu ea.Inca prefera sa se foloseasca de darul ei pentru a comunica,dar deja invatase un adevarat vocabular.
Parea ca ii face placere sa participe la orice discutie care se intampla acasa,in special cele dintrr mine,Carlisle si Edward.Se juca cu Jacob foarte mult.Jacob parea ca se distreaza de minune cu micuta Renesmee,si il cam invidiam pentru norocul lui.Desi era greu sa nu o iubesti pe Renesmee,pastram distanta fata de ea,dar ea parea interesata de persoana mea.Pareau ciudata privirile ei, ca si cand era mult mai in varsta decat era.Ma intrebam ce gandea,ce ii spusesera ceilalti.Probabil ca observase cicatricile mele,faptul ca nu eram fericit si relaxat ca restul familiei mele..
Si cea mai rea parte era ca nu imi dadeam seama de ce nu puteam sta relaxat si sa ma bucur de viata asa cum era.Imi doream sa pot.
Alice observase ca nu ma simtisem bine in ultimul timp si in noptile lungi pe care le petreceam in casa noastra ,ea a incercat sa ma faca sa ma simt bine, sa ma ajute sa vad lucrurile bune in viata.
O iubeam mult mai mult pentru asta,desi nu credeam ca e posibil.Dar ma inselasem de multe ori.