3

In saptamanile de dupa confruntarea cu Volturi,totul a revenit la ceea ce era probabil ,,normal,,.Primele saptamani de viata ale lui Renesmee au fost un adevarat stres,toti fiind ingrijorati ca mediul in care crestea nu era unul normal,dar ea parea sa se simta bine.Probabil ca acum avea sase ani la cateva luni de la nastere.Desi fizic arata ca un copil ,parea mai degraba o adolescenta atunci cand vorbeai cu ea.Inca prefera sa se foloseasca de darul ei pentru a comunica,dar deja invatase un adevarat vocabular.
Parea ca ii face placere sa participe la orice discutie care se intampla acasa,in special cele dintrr mine,Carlisle si Edward.Se juca cu Jacob foarte mult.Jacob parea ca se distreaza de minune cu micuta Renesmee,si il cam invidiam pentru norocul lui.Desi era greu sa nu o iubesti pe Renesmee,pastram distanta fata de ea,dar ea parea interesata de persoana mea.Pareau ciudata privirile ei, ca si cand era mult mai in varsta decat era.Ma intrebam ce gandea,ce ii spusesera ceilalti.Probabil ca observase cicatricile mele,faptul ca nu eram fericit si relaxat ca restul familiei mele..
Si cea mai rea parte era ca nu imi dadeam seama de ce nu puteam sta relaxat si sa ma bucur de viata asa cum era.Imi doream sa pot.
Alice observase ca nu ma simtisem bine in ultimul timp si in noptile lungi pe care le petreceam in casa noastra ,ea a incercat sa ma faca sa ma simt bine, sa ma ajute sa vad lucrurile bune in viata.
O iubeam mult mai mult pentru asta,desi nu credeam ca e posibil.Dar ma inselasem de multe ori.

2

Zapada a incetat sa cada cand eu si Alice am ajuns acasa,Alice mai mult dansand decat mergand.
I-am luat mana micuta,care era calda in mana mea,si m-am uitat in jos la fata ei dulce ,ochii inchizandu-i-se,un mic zambet jucandu-i pe buze.Eram din nou surprins la cat de mult ea ma completa,cum ma simteam de implinit si ca fara ea as fi fost un nimeni.
Eram asa recunoscator ca era bine ,ca ea castigase.
Ceva ce nu credeam ca avea sa se intample.
Dar se intamplase-i-am invins pe cei din clanul Volturi;familia si prietenii imi erau salvati.Pentru moment,cel putin.
Dar nici acest gand nu ma putea deprima in acel moment.Totul era bine,totul era perfect,de fapt.M--am uitat la cer si am inspirat adanc.Aerul rec proaspat m-a ajutat sa gandesc mai clar.Desi nu observasem inainte ,toata aceasta fericire si victorioase trairi m-au facut sa ma simt un pic ametit ,ca si cand un drog pusese stapanire pe mine.Dar mi-am dat seama ca acum puteam vedea mai clar,sa ascult toate micile sunete ale padurii albe din jurul nostru.
Intunericul noptii nu conta pentru mine ,puteam vedea perfect in mica raza de lumina care palpaia din lunga zi care trecuse.
Aveam tot ce imi doream exact langa mine.Am mangaiat usor obrazul lui Alice.Lumina stelelor ce se reflecta in ochii ei m-a zapacit.Apoi ea a ras.
,,-Saruta-ma odata ,doar ai de gand sa o faci oricum,,
mi-a zis ea ,vocea ei parand doar o soapta.
-,,Chiar trebuia sa te folosesti de darul tau pentru asta?,,
am intrebat ,maraind.
Probabil ca mi-ar fi dat vreun raspuns inteligent,dar nu aveam sa ii dau sansa da vorbeasca .Si imediat ce mi-am lipit buzele de ale ei,am stiut ca a si uitat ce avea sa-mi raspunda.

1 Prefata

Sentimentele seamana cu valurile;nu le putem opri dar putem alege pe care din ele vom surfa.


Fulgii albi cadeau din cerul acoperit de nori gri.Jacheta de o purtam era acum bag vizibila.Am dat-o jos,i-am intins-o dar mi-a cazut pe pamant.Fata din fata mea s-a dat un pas inapoi.I-am simtit frica,i-am inhalat mirosul.Avea un miros dulce,vanilat.
Alice mi-a zis o data ,in urma cu ceva timp , ca e mult mai usor sa rezist daca ma gandesc la oameni care au o viata,cu rude care ii iubesc si care le vor simti lipsa.
Dar ea era o prada usoara,accidental ratacind pe teritoriul nostru.Oare stia ca asta avea sa fie ziua in care va muri?
Am incercat sa ma controlez.Chiar am incercatO voce din capul meu ma indemna sa incetez,imi tot repeta ca nu trebuia sa fiu un monstru.Dar vocea era prea slaba,se auzea tot mai slab....
Unde era Alice?Unde erau lupii?Imi doream ca ei sa termine cu asta, sa termine cu mizerabila mea viata.Nici macar nu aveam de gand sa ma lupt cu ei.Aveam sa ii las sa faca ceea ce stiam ca e novoie sa fie facut.Trebuia sa mor.Era ea sau eu,si chiar nu imi doream sa o ucid.
Cel putin o parte din mine nu vroia asta...
Apoi fata a facut cel mai prostesc lucru pe care putea sa il faca.
A fugit.
Desigur ca nu avea nicio sansa in fata mea,impotriva mea.Mi-am simtit instinctele reactionand imediat .Intr-o secunda eram asa aproape de ea ca i-am putut vedea lacrimile din ochi care ii cadeau pe obrazul fin,o mica broboana de transpiratie i-a alunecat de pe obraz pe gat..Gatul ei delicios...
Asta cu siguranta nu era ziua ei norocoasa.......