sâmbătă, 16 ianuarie 2010

7

-Hai sa mergem,Charlie ne asteapta,a zis Edward ridicand-o pe Renesmee in aer.
-Distractie placuta,le-am urat,neacordandu-le atentie.
Imediat am simtit o mana micuta atingandu-mi fata.Renesmee mi-a aratat lupul alb si mare pe care l-a vazut fugind si in gandurile eu m-a intrebat daca lupul alb era prieten cu Jacob.
-Nu stiu,am zis,dar il poti intreba pe el.
Renesmee a ridicat din umeri.
-Este ea o prietena de a ta?M-a intrebat cu vocea ei clara
Eram surprins de aceasta intrebare.
-Nu o cunosc asa de bine,i-am raspuns sincer intrebandu-ma de ce vroia sa stie.
Apoi s-a aplecat iar din bratele lui Edward si imediat ce m-a atins am vazut-o pe Rosalie.Am auzit vocea lui Renesmee intreband-o pe ,,Rosie,, de ce mereu par asa furios.
,,El nu e ca noi,Nessie.El nu iubeste oamenii'' i-a raspuns ea la intrebare.
,,Poate fi un pericol pentru tine asa ca nu te apropia de el.''

joi, 7 ianuarie 2010

6

Fugea atat de repede incat tocmai dupa ce a disparut i-am simtit durerea.Durea.Foarte mult.Dr nu stiu pe care dintre noi mai mult.
Jacob,Bella si Edward ,cu Renesmee in brate veneau dinspre casa.Jacob scotea sunete ciudate care o faceau pe Renesmee sa rada tare.
Pareau o mica famile fericita.
M-au vazut si sunetele au incetat.
-Hey Jasper ce faci aici? m-a intrebat Bella.
-Aceea era Leah?Jacob a intrebat in acelasi timp cu Bella.
-Da era Leah,am zis,neraspunzand intrebarii Bellei.
Edward a inghetat la gandurile mele.S-a uitat la mine,incercand sa inteleaga .Apoi si-a scuturat capul ,si am simtit neincredere din partea lui.Parea sa inteleaga mai mult decat intelegeam eu desi nu parea incantat de asta.Mi-am ridicat sprancenele uitandu-ma urat la el,,Care e problema''?
A deschis gura sa-mi raspunda dar i-a observat pe ceilalti.Renesmee se uita la noi asa intens incat m-a speriat.

miercuri, 6 ianuarie 2010

5

Si cand intr-o zi stateam langa fereastra am vazut marele lup stand la marginea padurii,,holbandu-se la mine in acelasi mod in care si eu ma holbam la ea,nu am ezitat.Am iesit afara si am inaintat spre ea.
-Leah,am zis.Cel putin de data asta,nu fugise,ceea ce era o victorie.
Dar am simti ca era nervoasa ,ca nu avea incredere in mine.Am incercat sa o calmez un pic,dar mare lucru nu am facut,deoarece nu vroiam sa se simta constransa.Parea destul de nervoasa totusi.Am mai facut un pas spre ea,dar s-a dat inapoi.
-Nu vrei... sa intri... sau ceva?am intrebat.Am auzit ce ridicol mi-a sunat vocea si stiam ca daca cineva din familie m-ar fi auzit ,cu siguranta ar fi crezut ca o luasem razna,cel putin Emmett ar fi crezut cu siguranta.Poate chiar o luasem razna.Dar a mers totusi.Am simtit-o pe Leah relaxata,nu in totalitate,dar cel putin nu ma mai vedea ca pe un posibil inamic.A scos un sunet care parea suspicios ca un ras.Am zambit si eu observand schimbarea din sentimentele ei.Durerea era inca acolo,ca o cicatrice de care nu poti scapa.Comparatia m-a facut sa zambesc din nou.
-Destul de ciudat,huh?Am observat diferenta din vocea mea,suna normala acum.Eram surprins de mine,nu as fi crezut niciodata ca voi avea o conversatie amicala cu un lup intr-o buna zi.Oh,desigur Alice cu siguranta ar fi crezut.
Leah a ras si mai zgomotos si nu stiam daca radea sau doar se distra pe seama mea.Si nu o puteam invinovati daca asa era,pentru ca ma purtam destul de ciudat.Apoi a disparut.

marți, 5 ianuarie 2010

4

Nu dadusem asa multa atentie lupilor,chiar deloc,desi in ultimul timp,Jacob era aici cam 24 de ore,7 zile pe saptamana si Seth venea destul de des..Nu le dadusem atentie deloc,pana acum.Mergeam prin padurea ce inconjura casa noastra cand am observat-o.Nu o vedeam,dar stiam ca era acolo imediat ce am simtit-o.Desi fratele sau era o persoana nobila ,pentru cineva ca mine sa fiu in preajma ei era greu.Era plina de durere si amaraciune incat ma durea fizic.
-Leah?Am zis catre copacii din fata mea,sperand ca vocea nu-mi sunase asa cum ma simteam.
Am auzit crengi rupandu-se si sunetul ghearelor zgariind lemnul.Apoi a disparut.Nu avea chef de discutat.Banuiesc.
Dupa acea mica intalnire din padure,am vazut-o ,mai bine zis am simtit mereu prezenta ei,desi niciodata nu discutam.Eram asemanatori amandoi,cautand linistea in padure,amandoi bantuiti de trecut,amandoi fara a simti nevoia de a vorbi.Dar diferenta dintre noi doi era ca eu o aveam pe Alice ,motiv sufiecient ca sa traiesc.Si ea nu avea nimic.Poate acesta era motivul pentru care vroiam sa o ajut,desi nu imi placeau lupii deloc.Stiam ca eram singurul din jur care nu numai ca stia,dar si intelegea cum se simtea.Si nu neaparat pentru ca puteam simti cum se simtea,ci pentru ca treceam printr-o durere similara cu a ei.