joi, 11 februarie 2010

13

Ceasul a ticait ore intregi pana cand am ajuns la o concluzie.Nu aveam sa plecam pana in vara,ca Bella si ceilalti sa aiba timp sa-si ia ramas bun de la prieteni familie.Charlie cu siguranta avea sa ne vizite mult,dar era cu siguranta un ramas bun dureros.In timp ce conduceam prin Forks,lucru pe care il faceam rar,mi-am adus aminte ca aveam si eu cui sa-i zic ramas bun.Cand am ajuns acasa,Alice ma astepta pe canapea.Mi-a atins pielea rece si palida a obrajilor cu dosul palmei si a zambit.
-Ar trebui sa fiu geloasa?m-a intrebat glumind,dar in acelasi timp intrebandu-ma cu totul altceva.
Am inteles intrebarea nerostita si am ras usor.
-Simt nevoia sa o ajut,am incercat sa explic.Este singura.Stiu cum se simte.Si eu am fost asa ca ea.Alice s-a uitat plina de mila la mine.M-am uitat in ochii ei aurii luminosi,intrebandu-ma ce culoare au fost inainte sa fie transformata in vampir.Am incercat sa ma gandesc la ea cu ochii albastri sau verzi,dar nu am reusit.Apoi am vazut-o uitandu-se in spatele meu ,pe fereastra.
-Leah e aici,a zis.
M-am intors si am vazut ca Alice avea dreptate;in spatele primului rand de copaci se intrevedea o figura.O figura umana.Eram surprins ca Leah venise asa aproape de casa in forma ei umana.
Cand ma indreptam spre usa,Alice m-a apucat de mana si mi-a strans-o.
-Ai grija!mi-a zis ea
M-am incruntat.Leah nu m-ar fi ranit,stiam asta,asa cum si Alice stia asta.
Am deschis gura ,dar ea deja a raspuns.
-Nu te rani!Aslabit stransoarea mainii,dar am stat nemiscat cateva secunde gandindu-ma la cuvintele ei.
-Desigur,am soptit,si am iesit afara pe usa.
Cuvintele ei m-au facut confuz,dar nu vroiam sa ma gandesc acum la asta.Am inaintat spre Leah,dar ea s-a dat un pas inapoi.
-Asteapta,nu pleca,i-am zis sperand ca nu o voi speria.Din fericire s-a oprit ,dar cu spatele la mine.Umerii ii tremurau.Am mers spre ea nestiind ce sa-i zic.De indata ce m-am apropiat,a inceput sa vorbeasca.
-Am auzit ca va mutati,a zis incet.
Am ramas nemiscat si ea s-a intors.Pentru a doua oara m-am uitat la fata ei.Era ciudat cat de mult formele lor de lup erau asemanatoare cu cele umane.Si cat de frumoasa era.
Statea incruntata.
-Da,ne mutam,am zis eu.Asa ca lucrurile vor reveni la normal pentru voi acum,banuiesc.
A ras sarcastic.
-Lucrurile nu vor reveni niciodata la normal pentru mine,a zis cu vocea trista.
Nu stiam ce sa spun.Leah parea furioasa,dar o simteam mai degraba deprimata decat suparata.
-Imi pare rau,a fost singurul lucru pe care am putut sa il zic.
A ras trist.
-Nu fi.Nu e vina ta si nici a familiei tale.E doar......
Incerca sa-si gaseasca cuvintele potrivite dar nu le gasea.
Si-a ridicat privirea din pamant si s-a uitat la mine.
-Trebuie sa plec,a zis in graba.
A facut trei pasi si s-a transformat in lup,fugind.
M-am intors ca sa vad ce a facut-o nelinistita.Pe usa iesea Jacob.Mi-am amintit prima data cand Leah fugise.Era aceeasi persoana.Era Jacob cel de care fugea.Dar de ce?


Am intrat cu sila in camera.Spre usurarea mea,decat Carlisle era acolo,citind o carte pe care probabil o citise mai des decat intrasem eu pe aceste usi.
M-am asezat pe scaunul din fata lui.
Si-a ridicat privirea din carte.
-Te framanata ceva,a zis el.
Nu era o intrebare.
Am incercat sa ma gandesc la cuvintele potrivite fara sa mentionez numele Leahei dar nu reuseam.Asa ca am decis sa fiu sincer cu el si sa-i explic despre discutiile cu Leah,durerea pe care o simteam in prezenta ei i modul ciudat in care reactionase in special cu Jacob in preajma.
-Nu stiu cum sa o ajut,am incheiat eu explicatia.
Ma uitasem in jos de la inceputul monologului,dar acum imi ridicasem privirea in ochii sinceri ai lui Carlisle si l-am simtit un pic confuz,dar curios si mandru,mandru de mine pentru modul prietenos in care m-am gandit la Leah si ca incerc sa o ajut desi stia ca mereu i-am considerat pe lupi dusmanii nostri.Am zambit si asa a facut si el stiind ca i-am simtit mandria.
-Jasper,dragul meu fiu,stiu ca ti se par ciudat felurile in care ea reactioneaza,dar incearca sa te gandesti la ea ,la ceea ce este si nu la lupul pe care il stim cu totii.
M-am incruntat pentru ca nu i-am inteles cuvintele.Dar el mi-a zambit.
-Este,mai presus de toate,nu numai lup,dar si fata.
Am deschis gura dar nu stiam ce sa zic.Eram socat si surprins de raspunsul lui,dar nu am indraznit sa trag concluziile.
-Vrei sa spui ca ea.....?Nu poate fi...
M-am holbat si am realizat ce Carlisle incercase sa imi spuna.Ce stupid ca nu observasem inainte,cand toate dovezile erau acolo.Nu mi-a trecut niciodata prin minte ca Leah putea sa fie indragostita de Jacob.Carlisle nu mi-a raspuns,lasandu-ma sa imi dau seama singur,dar cu zambetul inca pe fata,a inhatat cartea si a reinceput sa citeasca.
Am iesit afara si am inceput sa alerg.
Nu m-am oprit din alergat decat cand soarele era deja la amurg.
Nu imi venea sa cred ca Leah era indragostita de Jacob.
Cum de nu observasem?Cum putusem sa fiu aa orb?Toate semnele erau chiar acolo in fata mea:ezitarea Leahei cand vorbea cu mine si de a se apropia de casa cand Jacob era cu Renesmee si fuga ei meteu cand Jacob era in preajma.
Cu siguranta faptul ca Jacob imprintase pe Renesmee o ranea mai mult decat toata faza cu transformarea.O intelegeam si nu prea.Era trista ca plecam noi toti sau doar ca Jacob avea de gand sa plece cu noi?
Nu stiam cat era ceasul dar nu putea fi mai tarziu de ora 8 seara.Probabil ca pe cer era si luna rasarita,dar era acoperita de nori mari gri.Temperatura scazuse simtitor in ultimele ore si eram bucuros ca aveam jacheta.
Apoi in spatele unor copaci am vazut o fata.Crezand ca era Leah,am alergat spre ea.
Cand am ajuns langa ea,am realizat ca nu era ea ci o fata oarecare.
Incepuse sa ninga.
Am observat ca ii era frig.Tremura si incepuse sa-si frece bratele.Am facut un pas spre ea sa-i ofer jacheta mea,dar m-am oprit.Era ceva nefamiliar,dar extrem de atractiv in mirosul pielii ei.Si fara sa vreau am simtit un vechi instinct accelerandu-mi prin vene si punand stapanire pe mintea mea.Am incercat sa lup impotriva,dar era deja prea tarziu.Nu mai eram Jasper,ci doar un simplu vampir,si ea nu era o fata,ci o prada.

1 comentarii:

ionica spunea...

imi place la nebunie ca alice e alaturi de jasper orice ar fi si ca il intelege si ii respecta deciziile, pentru asta o admir si o indragesc. se pare ca lui leah ii pare rau ca jasper si ai lui vor trebui sa plece, ceea ce arata ca s-a obijnuit cu ei. ca de obicei carlise e capul familiei cel mai inteligent, calm si calculat dintre ei. imi place ca are grija de toti si mai ales ca discuta intr-un mod foarte frumos cu jasper explicandu-i totul. nu imi vine sa cred ca leah e indragostota de jacob. sincer nu mi se pare corect ca aceasta sa sufere atat, mai intai cu sam acum cu jacob. sincer ma intreb cand isi va gasi si ea dragostea adevarata pentru ca nu merita atata suferinta. sper ca jasper sa aiba vointa necesara sa nu ii faca nici un rau acelei fete. nu vreau sa ma gandesc cat de cat de mult va suferi daca acesta va patii ceva din cauza lui si cat de mult se va invinovatii pe urma. julia un fic foarte frumos sincer te admir pentru cat de frumos scrii, este minunat tot ceea ce scri, iar cel ce azi e minunat. felicitari