miercuri, 6 ianuarie 2010

5

Si cand intr-o zi stateam langa fereastra am vazut marele lup stand la marginea padurii,,holbandu-se la mine in acelasi mod in care si eu ma holbam la ea,nu am ezitat.Am iesit afara si am inaintat spre ea.
-Leah,am zis.Cel putin de data asta,nu fugise,ceea ce era o victorie.
Dar am simti ca era nervoasa ,ca nu avea incredere in mine.Am incercat sa o calmez un pic,dar mare lucru nu am facut,deoarece nu vroiam sa se simta constransa.Parea destul de nervoasa totusi.Am mai facut un pas spre ea,dar s-a dat inapoi.
-Nu vrei... sa intri... sau ceva?am intrebat.Am auzit ce ridicol mi-a sunat vocea si stiam ca daca cineva din familie m-ar fi auzit ,cu siguranta ar fi crezut ca o luasem razna,cel putin Emmett ar fi crezut cu siguranta.Poate chiar o luasem razna.Dar a mers totusi.Am simtit-o pe Leah relaxata,nu in totalitate,dar cel putin nu ma mai vedea ca pe un posibil inamic.A scos un sunet care parea suspicios ca un ras.Am zambit si eu observand schimbarea din sentimentele ei.Durerea era inca acolo,ca o cicatrice de care nu poti scapa.Comparatia m-a facut sa zambesc din nou.
-Destul de ciudat,huh?Am observat diferenta din vocea mea,suna normala acum.Eram surprins de mine,nu as fi crezut niciodata ca voi avea o conversatie amicala cu un lup intr-o buna zi.Oh,desigur Alice cu siguranta ar fi crezut.
Leah a ras si mai zgomotos si nu stiam daca radea sau doar se distra pe seama mea.Si nu o puteam invinovati daca asa era,pentru ca ma purtam destul de ciudat.Apoi a disparut.

0 comentarii: